Pretextul? Concursul Naţional "Lectura ca abilitate de viaţă". Ecoul unui proiect frumos despre abilităţi de viaţă şi despre dascăli adevăraţi (proiect încheiat în 2012 şi în care am cunoscut-o pe Monica Halaszi, un om deosebit; proiectul MECTS în parteneriat cu FDSC mi-a adus prietenii de care aveam atâta nevoie: Adriana, Silvia, Laura, Vlad, Gabi, Corina. Le-au urmat nonformalii şi de-aici povestea e a ...Micului Prinţ).
Pornisem la drum dintr-un Sătmar ploios şi am întâlnit la Bistriţa aceeaşi ploaie rece, prea rece pentru un iunie care altă dată impunea să te adăposteşti în locuri răcoroase. Credeam, până mai ieri, că toate oraşele sunt urâte sub perdeaua stropilor reci. Bistriţa m-a contrazis. Mi s-a părut de la început un oraş pe care ploaia îl face mai proaspăt, mai verde, mai... altfel. Au fost apoi oamenii: profesoarele de limba română cu suflet cald şi cu priviri ce te învăluiau reconfortant. Şi-au mai fost apoi plimbările prin oraşul ce m-a fermecat, discuţiile cu oamenii mari şi cu tinerii jurnalişti liceeni, fabuloasa Sinagogă unde s-a deschis concursul, concertul deosebit al Adei Milea, aleile pe care mi-am plimbat paşii până târziu în noapte, liniştea acestui oraş care se construieşte frumos, uniformele liceenilor din Bistriţa, aniversarea Laurei - un om pe care îl admir şi îl respect, concursul de dezbateri cu moţiuni ce au deschis drumul unor idei interesante.
A mai fost şi cel mai emoţionant moment: reîntâlnirea cu Camelia, colega mea de facultate. Anii care au trecut i-am şters în câteva secunde, regăsindu-ne printre frumoasele amintiri ale studenţiei.
A mai fost şi cel mai emoţionant moment: reîntâlnirea cu Camelia, colega mea de facultate. Anii care au trecut i-am şters în câteva secunde, regăsindu-ne printre frumoasele amintiri ale studenţiei.
Da, mi-a plăcut la Bistriţa. Totul. M-am bucurat de fiece clipă şi am trăit intens fiecare moment.
M-am bucurat să simt că există în România un oraş plin de viaţă. O viaţă care pulsează la fiecare pas, armonizând frumos un trecut asumat cu un prezent modern, cochet.
M-am bucurat să simt că există în România un oraş plin de viaţă. O viaţă care pulsează la fiecare pas, armonizând frumos un trecut asumat cu un prezent modern, cochet.
Am plecat din Bistriţa într-o zi cu soare. Aveam în bagaj experienţe noi şi în suflet o stare de graţie.
Mulţumesc!
