Powered By Blogger

luni, 22 octombrie 2012

Bucurie...

Azi mi-am cumpărat bilete la spectacolul lui Tudor Gheorghe. Până în 25 noiembrie am la ce să visez cu ochii  deschişi:
http://www.youtube.com/watch?v=wQqLuFIH5Ho

sâmbătă, 25 august 2012

duminică, 29 iulie 2012

Gând despre... DA

Am votat. Nimeni şi nimic nu m-ar fi putut împiedica să merg la vot. E dreptul meu şi e responsabilitatea mea.  Numai laşii fug de responsabilitate, numai mârşavii îndeamnă la o atitudine laşă.
Nici nu mai contează unde am pus ştampila cu "votat". Mă simt eliberată de o grea aşteptare şi privesc deja cu linişte spre viitor. Indiferent ce va fi, mi-am spus punctul de vedere. Pentru mine acest lucru este foarte important.

Îmi doresc atât de mult linişte în ţara asta. Linişte ca să-mi cresc puiul, linişte ca să-mi exercit profesia, linişte ca să trăiesc. Fără hohote de râs sinistru, fără jigniri umilitoare, fără mascarada jocurilor politice, fără... Băsescu. Da, îmi va fi mai bine fără Băsescu. N-a fost niciodată preşedintele meu.

luni, 9 iulie 2012

Gând despre ... normalitate



Urmează 3 săptămâni de nebunie. 20 de zile în care unii vor urla, alţii vor hăhăi, iar personajul grotesc va redeveni paşnic şi optimist, renunţând - temporar - la jignirile aduse intelectualilor români. Vor pluti în aer minciuni pe care destui le vor crede. România se va împărţi în două şi toţi se vor pricepe la politică, după ce toţi şi-au spus punctul de vedere despre "dezastrul" de la bacalaureat. În ţara asta toţi se pricep la toate şi specialiştii dorm liniştiţi,căci s-au obişnuit ca preşedintele să se pronunţe arogant şi atoateştiutor. 
Dar pe 29 vom merge la vot (eu una sigur voi merge!). Îmbrăcată în alb, dar votând pentru normalitate.Chiar şi dezbrăcaţi de stridentul portocaliu,oamenii acestui preşedinte nu mă vor păcăli. Aşa cum nici râsul hăhăit n-am să-l uit vreodată. Am zis!


marți, 26 iunie 2012

Exerciţiu de... fidelitate


De ce oare mă apuc de scris doar atunci când simt pragul unui sfârşit? Uite şi-acum: s-a încheiat un an şcolar, am terminat corectarea la Evaluarea naţională, se apropie finalul lui iunie (şi cine ştie ce sfârşit îşi mai strecoară amarul...). Mi-e dor să scriu despre începuturi...Cred că, de fapt, mi-e dor de un început adevărat, fără ambiguităţi şi fără ezitări. Un început pe care să-l trăiesc fără să-l disec, să-l colorez fără grija liniilor trasate de alţii şi să-l arunc spre cer fără teama căderii în haos.
Hmmm, iată tema mea de vacanţă! În sfârşit am stabilit un obiectiv pentru vara aceasta care încă nu are conturul altor veri. Acum pot să mă întorc la cartea mea cea minunată: "Eva Luna" - cartea scrisă de Isabel Allende - autoare pe care am descoperit-o graţie unui om care pare a fi uitat de mine...(încă un sfârşit care, de fapt, nici n-a avut început...).

duminică, 10 iunie 2012

Gând despre departe

10 iunie... zi însorită de duminică.
Holograf mă inspiră...
Peste câteva minute voi porni spre secţia de votare. Pentru că e ziua aceea când ştiu că am un cuvânt de spus în lumea asta mizeră pe care cu greu o putem schimba. Voi pune apăsat ştampila pe cele 4 hârtii numite pompos "buletine" de vot. Şi dacă ceva profund nu se va schimba în oraşul acesta mă voi gândi serios în viitorul apropiat încotro s-o apuc.
În fond, viaţa e suma alegerilor noastre.

miercuri, 14 martie 2012

Gând de dor şi de durere...

Trece timpul. Necruţător cum goneşte! Este martie iar şi s-au scurs aproape 10 ani. Neînţelese lucruri se schimbă-n ne-nţelesuri şi mai dureroase. Cine spunea că timpul le vindecă pe toate, acela sigur nu s-a simţit orfan şi abandonat într-o lume nedreaptă...

duminică, 26 februarie 2012

Gând pentru un mâine altfel...

Nu vreau să mai treacă viaţa la fel. Nici să ajung să spun: "a trecut viaţa ca şi când nu aş fi trăit!"...

duminică, 1 ianuarie 2012

Din inimă...

"Să ne fie inimile sus"... spunea părintele Boloş. Un an plin de pace şi de armonie - asta îmi doresc pentru viaţa mea.

"Nu-i lumină nicări"... gânduri pentru anul ce-a trecut

N-am crezut nicicând în speranţele strânse în pumnii încrâncenaţi sau în cele ghemuite în colţ de suflet, lângă ascunsele temeri. Schilodite de nerostire, speranţele sunt spini ce-ţi chinuie zilele, dar mai ales nopţile cu linişte, cu prea multă linişte.
Cred însă cu tărie în forţa speranţei aşezate în cuvinte. Fie că se aştern apoi în şoapte, fie că sunt spuse răspicat la ceas de mare rostire, speranţele îşi încep zborul spre tărâmul împlinirii. Şi se transformă astfel în dorinţe. Uneori în doruri...
2011 - un an cu multe dorinţe împlinite. Un an al pragului trecut frumos, lin, lângă minunea mea cu nume de împărăteasă. Un an în care am simţit adeseori că "nu-i lumină nicări/ C-o murit toţi oamenii...". Un an în care am crezut în repetate rânduri că dorul mă mistuie în tresăriri de prea multă singurătate. Un an pe care l-am învins în bătălii mărunte, pierzând însă o luptă importantă. Un an care s-a încheiat fără praguri de netrecut şi cu nelinişti atent ţinute în frâu de luciditatea mea mereu trează. 2011 s-a încheiat. Începe 2012 - al zecelea an fără Mama...