Dincolo de ani...

”Lumea mea-i lume legată
Cu lanțuri și cu lăcată
Nu mi-i bine niciodată...”

Dincolo de timpul măsurat în ani, zile, săptămâni, ore etc. stă sufletul omului. Al meu îmbătrânește cu fiecare sărbătoare (Doamne, nu-mi plac deloc sărbătorile!), dar de Crăciun își încremenește pentru o seară trecerea. Nu a fost dintotdeauna așa, deci nu e nostalgia de vină...

De Crăciun mi-e bine. Pentru că fiecare Crăciun e altfel. 

”La mijlocul ceriului

Cale nu-i, cărare nu-i.
Ca de-o fo’ cândva cărare
Ea s-o prefăcut în vale.”

O nouă toamnă, un alt început...

          A venit toamna... Cum ar spune poetul: "acoperă-mi inima cu ceva..." :)

Inima e deja plină de doruri, de speranţe, de emoţii. Aştept întâlnirea cu crizantemele toamnei, cu aromele mustului şi ale gutuilor, cu foşnetul frunzelor risipite pe aleile din parcuri...

 

         A început şcoala! Este dulcele gând care mă face să iubesc toamna, eu fiinţă venită pe lume în mijloc de vară fierbinte. Dintotdeauna am aşteptat prima zi de şcoală. Motivele s-au mai schimbat de-a lungul anilor, dar bucuria lui septembrie a rămas neclintită.
         Am numărat deja 25 de toamne petrecute ca dascăl ce îşi aşteaptă cu emoţie elevii. Un sfert de veac, nu "de singurătate" (Gabriel Garcia Marquez), ci dimpotrivă. Privesc spre următorul sfert cu optimismul unui profesor care caută, cercetează şi se reinventează. Bucuria de a-i pregăti pe tineri pentru marele zbor al vieţii nu se poate descrie. Se poate doar trăi.
         Să înceapă aşadar povestea!