mai înnoptăm din când în când pe la vreun văr.
Mâini geruite de copil,
un drum, o sorcovă şi-un măr...
Vin sărbătorile... De sărbători
întregul sat se trece-n veşnicie.
Trag clopotele, Doamne, nişte călători
şi laviţa miroase a copilărie.
Vin sărbătorile şi-n fiecare casă,
la fiecare geam, sub fiecare căpătâi,
frumoasă mâna mamei ne aşază
o noapte nouă luminată de gutui.
Azi am descoperit versurile lui Constantin Preda.
Mă simt ca-n vremurile când poezia îmi mângâia doruri de neaşternut în cuvinte profane...
