Powered By Blogger

luni, 20 ianuarie 2014

Mi-e dor şi doare...

            "Nu am, moarte, cu tine nimic,
             Eu nici măcar nu te urăsc
             Cum te blestema unii, vreau să zic,
             La fel cum lumina pârăsc.
             Dar ce-ai face tu şi cum ai trăi
             De-ai avea mamă şi-ar muri,

             Ce-ai face tu şi cum ar fi
             De-ai avea copii şi-ar muri?!
             Nu am, moarte, cu tine nimic,
             Eu nici măcar nu te urăsc.
             Vei fi mare tu, eu voi fi mic,
             Dar numai din propria-mi viaţă trăiesc.
             Nu frica, nu teamă,
             Milă de tine mi-i,
             Că n-ai avut niciodată mamă,
             Că n-ai avut niciodată copii."
                          (Grigore Vieru, "Nu am, moarte, cu tine nimic")

În fiecare 20 ianuarie simt că mă sfâşie dorul. 
Am avut atâţia ani la dispoziţie să-i spun că o iubesc, dar oare am rostit îndeajuns de tare vorbele încât să-i ajungă şi dincolo de cer? Teamă mi-e că nu. Mereu am crezut că Mama ştie, că Mama simte, că nu-i nevoie de rostire acolo unde e trăire...
Am avut atâtea ocazii să-i ofer daruri, dar oare am ales ceea ce aştepta? Teamă mi-e că nu. Mama nu aştepta niciodată nimic, se bucura de o fărâmă şi oferea înmiit, exact când aveam cea mai mare nevoie. Căci ea ştia.
Am avut atâţia ani oaza de răsfăţ, dar oare i-am mulţumit îndeajuns de tare şi de mult? Teamă mi-e că nu. Mi se părea că totul se rostuieşte firesc în preajma ei, că aşa e normal să fie locul de lângă Mama. 

Dacă ar fi să dau timpul înapoi, aş vrea să fie iar 20 ianuarie 2002. Aş aduna în ziua aceea toate nespusele vorbe de iubire, de admiraţie şi de respect. Aş face să fie cea mai frumoasă zi de pe pământ. O zi în care Mama să adune soare, bucurie şi răsfăţ cât pentru viaţa de dincolo de cer.
Dacă...

duminică, 24 noiembrie 2013

Gând despre... Bogdan Bratiş

Bogdan Bratiş, tânărul de 17 ani care cântă, compune şi trăieşte frumos...
L-am cunoscut pe Bogdan la un ... cerc pedagogic. M-a uimit prin dezinvoltura cu care s-a adresat unui public format din peste 50 de profesoare de limba română, declarându-ne că a compus o melodie "special pentru noi, în noaptea de dinainte". Îşi scrisese singur versurile, îşi alcătuise singur linia melodică şi părea atât de sigur pe el, atât de încrezător că o să ne surprindă plăcut! Am uitat brusc de oboseala unei zile lungi şi l-am ascultat pe tânărul despre care am ştiut din prima clipă că o să-l revăd.
A urmat apoi concertul trupei Inedit desfăşurat pe scena Filarmonicii sătmărene. Fusesem invitată de o elevă care cântă sub îndrumarea profesorului Sorin Berindei. Am descoperit cu plăcere că mulţi elevi din "Stanca" sunt pasionaţi de muzică şi au ales să îşi petreacă timpul liber cântând alături de domnul profesor de la Palatul copiilor din Satu Mare. Printre aceşti tineri talentaţi şi frumoşi l-am zărit din nou pe "creţul" de la cerc. În scurtă vreme, Bogdan a devenit elev al Colegiului Naţional "Doamna Stanca". Am descoperit în el un tânăr sensibil, cu un suflet extraordinar, un tânăr ambiţios care crede în talentul lui şi care este receptiv la chemările celorlalţi.
Bogdan a fost prezent la multe evenimente. A câştigat simpatia colegilor săi liceeni, a oferit mult fără să ceară nimic în schimb, a convins juriul la atâtea competiţii, a trăit prin muzică şi a dăruit oamenilor bucurie. Sunt mândră de Bogdan şi îl admir.
Nu sunt fanul emisiunilor de divertisment (am redus drastic timpul petrecut la televizor în ultimii ani), nu urmăresc show-uri care promovează comercialul (din aceeaşi lipsă acută de timp) şi nici nu vreau să conving pe nimeni că televiziunea ne face viaţa mai bună. Dar în această seară voi urmări X Factor. Am să-l votez pe Bogdan Bratiş înainte de toate pentru că ştiu că merită o şansă. Bogdan este unul dintre tinerii români care a găsit singur drumul spre reuşită. Într-o ţară care nu face mai nimic pentru a-i promova şi a-i susţine pe cei care mai cred în împlinirea pesonală pe aceste meleaguri, în ieşirea din tipare şi în promovarea valorilor.
Povestea lui Bogdan Bratiş, tânărul de 17 ani din Satu Mare, este povestea unui luptător.