Gândul lui Liiceanu...

       

          Fiecare om îşi alcătuieşte de-a lungul vieţii un edificiu afectiv. Măsura în care el este e dată de consistenţa acestui edificiu, de mâna aceea de oameni – ei nu pot fi mulţi – pe care i-a preluat în el şi pe care i-a iubit fără rest, fără umbră, şi împotriva cărora spiritul lui critic, chiar dacă a fost prezent, a rămas neputincios. Aceşti oameni puţini, care ne fac pe fiecare în parte să nu regretăm că suntem, reprezintă, chit că o ştim sau nu, stratul de protecţie care ne ajută să trecem prin viaţă. Fiecare om „face faţă” la ce i se întâmplă pentru că este protejat în felul acesta. Fără acest zid de fiinţe iubite care ne înconjoară (indiferent că ele sunt sau nu în viaţă), noi nu am fi buni de nimic. Ne-am destrăma precum într-o atmosferă în care frecarea este prea mare. Sau ne-am pierde, ne-am rătăci pur şi simplu în viaţă. Dacă ura celorlalţi – covârşitoare uneori! - , invidia lor, mârşăvia lor sunt neputincioase este pentru că există câţiva oameni pe care îi iubim până la capăt.

        Cu cât mai deosebită este calitatea oamenilor din care e alcătuit edificiul nostru afectiv, cu atât mai subtil, mai tenace este modul nostru de a persista în viaţă.

                (Gabriel Liiceanu, Declaraţie de iubire)

Lecturi Urbane la Satu Mare

     Povestea îşi scrie primele file, iar gândul cel vechi înfloreşte în mai (de ce oare toate lucrurile frumoase înfloresc mereu în mai?).

    Mi s-au alăturat oameni buni (şi puternici, şi plini de energie, şi tineri, şi...tot ce-i mai frumos şi bun), oameni care iubesc lectura şi, de ce nu, oraşul în care viaţa se mistuie în alt ritm (despre cum îl percepem fiecare ar fi prea multe de spus). Acum nu mai sunt singură cu visul meu; lângă mine sunt de la început: Gabriela Lupuţi, Laura Pintea şi elevii noştri din "Stanca".  Ne susţin cu tot sufletul şi cu ideile lor deosebite: Cristina Stahl, Crina Dunca şi Edita Ghilea. Este uimitor cum pasiunea adună spirite şi oameni, transformându-i în prieteni. Le mulţumesc tuturor!

    Evident, povestea noastră îşi trage seva dintr-o idee a lui Adrian Ciubotaru şi se construieşte cu ajutorul considerabil al Andreiei Serbănescu, amândoi de la Civika.ro.

   Avem şi blog (http://satumare.orasulciteste.ro/), afişele sunt în lucru (cel postat aici e una dintre variantele muncite de Cristina), strângem cărţi pentru cei care ne împărtăşesc pasiunea. Suntem harnice, nu-i aşa?! (chiar, oare bărbaţii Sătmarului vor veni cu noi?)

   Ne vedem joi, 21 mai de la ora 17 în Parcul Central (din faţa Hotelului Dacia), apoi vineri, 21 mai, începând cu ora 12 în pasajul pietonal de pe strada Coposu, din Centrul Nou.  Cu o carte sub braţ şi cu poftă de viaţă.

   SATU MARE CITEŞTE. Vino cu noi!