vineri, 24 decembrie 2010

Gând de Crăciun...

Îmbătrânesc. Simt asta după colţii care-mi zgârie inima, lăsând dâre fără leac...
Şi totuşi sunt fericită. Ascult Colindul gutuii din geam.  Miroase a brad şi a mere coapte în casa mea. Mi-e dor de Mama şi de aroma cozonacilor pe care numai Ea ştia să-i facă. Mi-e dor de copilărie!
Îmbătrânesc. Nu-mi pare rău.
Publicat de la 0 comentarii Linkuri de întoarcere către această postare
Abonaţi-vă la: Postări (Atom)

cu mine în gând

Fotografia mea
Satu Mare, Romania
Întotdeauna mi s-a părut că primul gând se lasă greu rostit, se strânge ghem şi îşi înveleşte miezul într-o crustă protectoare. Mi-a fost mereu teamă de începuturi ce se construiau timid, pe stropi de vorbe. Şi am privit cu aceeaşi teamă la sfârşituri care refuzau să se aştearnă în cuvinte. Am înţeles devreme că vorbele dor. Şi am ştiut dintotdeauna că şi vorbele frumoase lasă în urma lor un dor care ...doare. Poate tocmai de aceea am simţit că destinul meu va fi mereu legat de împărăţia cuvintelor. Şi când a fost să aleg, am făcut-o fără ezitare. Astfel am devenit... profesor de limba şi literatura română.